Frontul anti-sectă

Credinţa fără Dumnezeu: Biserica Unificării

In Uncategorized on martie 26, 2009 at 6:17 pm

Intemeietor – Sun Myung Moon, care a fondat secta in 1954, la Seul
Invatatura – sincretica; la sfarsit ramane doar dominatia familiei Moon asupra unei lumi „eliberate de pacat”; viata este o lupta continua, paranoica impotriva lui Satan si a marxismului
Finantare – venituri ale intreprinderilor, firme de armament si concesionare de autostrazi
Castigare de adepti – mai ales din clasa de mijloc
Practici – rugaciuni; intonarea de imnuri; spalarea creierului; ruperea relatiilor familiale; (re)casatoria este o obligatie

In anii ‘80, Biserica Unificarii, al carei fondator este reverendul Moon, a reusit sa se implanteze in Uruguay. Felul cum s-au petrecut lucrurile se constituie intr-o mostra de strategie sectara.

DIN BIROUL sau aflat in cladirea cotidianului Ultimas Noticias din Montevideo, Julian Safi, directorul ziarului, gireaza toate celelalte afaceri ale sale: doua tipografii, principalul hotel de lux din oras si a treia mare banca din tara, fara a mai pune la socoteala numeroasele proprietati funciare. Tot acest imperiu local a fost ridicat datorita reverendului Moon, fondatorul Bisericii Unificarii.

La 20 de ani, Julian Safi era un simplu reporter care nu parea destinat unei cariere stralucite. S-a casatorit insa cu fiica patronului ziarului La Mañana, care era unul dintre liderii dreptei uruguayene. Asa a ajuns directorul publicatiei. Dupa lovitura de stat militara din 1973, a fost inclus in grupul de gazetari ce lucra la Departamentul relatiilor publice din cadrul guvernului de la Montevideo. Cu acest prilej, l-a cunoscut, in 1980, pe colonelul sud-coreean Bo Hi-pak, care cauta redactori bilingvi (engleza si spaniola) pentru lansarea unui mare cotidian de limba spaniola in Statele Unite. Cu un exemplar din News World sub brat – acesta a fost primul ziar fondat in SUA de reverendul Moon -, colonelul l-a convins pe Safi sa urmeze un stagiu de o luna la New York, in cadrul echipei noului jurnal, Noticias del Mundo.

Uruguayanul s-a intors acasa complet schimbat. L-a cunoscut pe Moon si a descoperit ca reverendul, instalat in SUA, era mai mult decat un sef religios. Era unul dintre cei mai bogati oameni ai planetei, iar principalele sale afaceri se aflau amplasate in Coreea de Sud, Japonia si SUA. Dar, potrivit declaratiilor lui Julian Safi, „nu exista tara din Occident in care Moon sa nu aiba ceva interese”. Doi fosti responsabili japonezi ai Bisericii Unificarii afirma la randu-le in Washington Post ca numai filiala japoneza a transferat in SUA, in decurs de cativa ani, peste 800 de milioane de dolari, destinati finantarii de activitati politice si demararii unor afaceri noi.

Puterea imperiului Moon, care in acea vreme avea drept obiectiv crearea unei Internationale anticomuniste, se baza mai ales pe productia si comercializarea de ginseng, radacina unei plante considerate a avea virtuti tonifiante. Avea insa afaceri si in industria grea si usoara de la Seul, sprijinind inclusiv politica de inarmare a guvernului sud-coreean. Pe de alta parte, instalat in SUA inca din 1972, reusise sa detina controlul asupra Diplomat National Bank, sa aiba un santier naval in Alabama si doua uzine de armament. In perioada cand Julian Safi l-a cunoscut pe Moon, principiul de baza al reverendului era urmatorul: „Al treilea razboi mondial a inceput. El nu va fi castigat cu arma in mana, ci pe terenul ideilor”. Pentru a invinge comunismul in expansiune, fenomen prezent mai ales in America Latina, era nevoie, in conceptia „noului Mesia”, de doua instrumente: un puternic grup international de presa si o organizatie transnationala care sa formeze, in statele-tinta, o serie de lideri, bratul politic al Bisericii Unificarii.

Grupul de presa, instalat in SUA, se va numi News World Communications, apoi Time Tribune Corporation. Alaturi de cotidianele News World si Noticias del Mundo, grupul isi va adjudeca si Washington Times, destinat sa concureze marele cotidian liberal Washington Post. Cat priveste Internationala, aceasta, creata la New York, s-a numit Causa. Ea va actiona ani de-a randul pentru sprijinirea regimurilor militare si dictatoriale din America Latina (mai ales din Uruguay, Argentina, Chile, Bolivia, Brazilia), fondurile financiare alocate circuland prin intermediul unor banci din Caraibe, renumite pentru calitatea lor de adevarate „paradisuri fiscale”.

In SUA, sprijinul acordat dreptei americane de Biserica Unificarii s-a materializat in timpul razboiului din Vietnam, ca si al crizei din America Centrala, din anii 80. Pe de alta parte, cand scandalul Watergate se afla spre final, aceeasi Biserica si-a mobilizat adeptii intr-un ultim efort de aparare a lui Richard Nixon, nevoit totusi sa demisioneze. Mai multi tineri misionari americani au declarat cativa ani mai tarziu ca reverendul Moon, care avea relatii amicale cu Nixon, a cheltuit sume considerabile pe paginile publicitare vizand salvarea presedintelui amenintat cu prabusirea. Ulterior, ziarul News World a dus o campanie sustinuta in favoarea alegerii lui Ronald Reagan. Interesele politice si cele financiare au conlucrat intotdeauna…

sursa: altermedia.info

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: